Într-o mișcare considerată istorică, trei membri ai echipei masculine de baschet a Universității din Tennessee, alături de asociația sportivilor Athletes.org, au făcut publică mar‑tăea o fișă de termeni pentru negocierea colectivă în sportul universitar. Documentul propune, printre altele, posibilitatea ca sportivii să participe la stabilirea unui plafon salarial, să impună un nivel minim de cheltuieli pentru programele sportive și să permită confiscarea până la 100 % din veniturile conferinței pentru instituțiile care încalcă regulile.

Același zi, un susținător major al proiectului de lege Protect College Sports Act (PCSA) a trimis o scrisoare membrilor Camerei Reprezentanților, cerând adoptarea rapidă a proiectului și atacând simultan „agenții sportivi”, pe care îi numește „defensori ai sportivilor”. Randy Levine, președintele echipei New York Yankees și vicepreședinte al Roundtable‑ului prezidențial pentru reforma sportului universitar, a subliniat că acești agenți nu doresc reducerea comisioanelor și resping ideea de diferență între sportivii profesioniști și studenți‑atleti.

Proiectul PCSA, aprobat în Senat cu 77 voturi pentru și 22 împotriva pe 28 septembrie, trebuie să fie votat în Camera Reprezentanților până la data limită de 17 decembrie, ultima zi lucrătoare a acesteia în actualul mandat. Orice amendă ar readuce proiectul în Senat, iar lipsa semnăturii prezidențiale înainte de 3 ianuarie ar reporni procedura într-un context politic diferit, având în vedere că democrații au preluat recent majoritatea ambelor Camere.

Fișa de termeni nu reprezintă un contract final; administrația Tennessee nu a aprobat sau susținut în mod oficial prevederile. Athletes.org a explicat că modelul de negociere colectivă, deja utilizat în sporturile profesionale, ar putea oferi o soluție durabilă pentru viitorul sportului universitar.

Criticii negocierii colective nu sunt noi. În urma votului senatorial, Levine și Cody Campbell, președintele consiliului de regenta al Texas Tech și membru al round‑table‑ului, au susținut că agenții și alte grupuri încearcă să profite de sistem și că nu există o organizație reprezentativă a sportivilor universitari. Directorul executiv al Athletes.org, Brandon Copeland, a răspuns provocând criticii să analizeze propunerile concrete și să indice exact unde, de ce, acestea nu ar funcționa.

Planul a fost elaborat în timpul verii de către trei reprezentanţi aleși ai echipei masculine de baschet a Tennessee – absolventul Tyler Lundblade, elevul în clasa a treia Campbell Duncan și sophomore‑ul DeWayne Brown II – în colaborare cu Athletes.org și în discuții cu departamentul de atletică al universității. Printre prevederile cheie se numără un acord temporar, pe doi ani, privind gestionarea contractelor de tip NIL de către o entitate terță, urmat de o revizuire cu intenția de a elimina acest mecanism ulterior.

Atât fișa de termeni, cât și PCSA impun un plafon de 5 % pentru comisioanele agenților și mențin un interval de eligibilitate de cinci ani pentru sportivi. Diferența majoră constă în modul de supraveghere: în cadrul proiectului de lege, autoritățile de reglementare ale sportului universitar ar controla agenții, în timp ce în modelul propus de Athletes.org, această funcție ar reveni unei entităţi private, finanțată de școli, care ar angaja sportivii.

Campbell a subliniat, prin rețelele sociale, că Legea Națională a Relaţiilor de Muncă exclude instituţiile publice din definiţia de angajator, iar instanţele din Tennessee au decis că autorităţile publice nu pot încheia contracte colective fără o legislație explicită. Athletes.org contestă această premisă, susținând că în modelul său școlile nu ar mai fi angajatori; în schimb, o entitate multinaţională privată, susținută de acestea, ar avea statutul de angajator.

Avocaţi cu experienţă în asociaţiile sportivilor – printre ei Jim Quinn – au revizuit propunerea, iar Copeland a menționat că acest sprijin legal există. În schimb, Campbell a respins ideea ca conferinţele să acţioneze ca angajatori, argumentând că ar însemna ca şcolile să plătească conferinţele, care la rândul lor ar plăti sportivii – un lanţ pe care el îl consideră nefireşti.

Proiectul PCSA rămâne neutru cu privire la statutul de angajat al sportivilor, după ce senatori precum Ted Cruz au renunţat la o prevedere care ar fi interzis acest statut, sub presiunea co‑autorilor democrat. În schimb, legea oferă protecţie antitrust instituţiilor sportive pentru a impune reguli privind remuneraţia, eligibilitatea şi transferurile – protecţie pe care Athletes.org afirmă că numai negocierea colectivă o poate asigura în mod adecvat.

Levine a asigurat că, chiar dacă PCSA ar fi adoptat, nu ar împiedica negocierile colective în viitor, în condiţia modificării legislative ulterioare. În ciuda acestui argument, jucătorii din Tennessee consideră că proiectul limitează câştigurile lor, în timp ce antrenorii ar putea continua să primească sume nelimitate.

Într-un interviu telefonic cu CBS Sports, Copeland a subliniat creşterea record a veniturilor, ratingurilor şi a despăgubirilor pentru antrenori, arătând că responsabilitatea bugetară ar trebui să fie negociată, nu impusă sportivilor. Pe de altă parte, susținătorii PCSA susțin că majoritatea sportivilor preferă să rămână studenţi‑atleti, fără obligaţii fiscale şi contabile, iar sondajele lor indică un sprijin larg pentru lege.

Reprezentanţii din Tennessee, totuşi, spun că vocea lor nu este reprezentată de aceste studii. Lundblade, Duncan şi Brown au lucrat luni şi luni cu administraţia lor pentru a contura propunerea şi consideră că există o nevoie urgentă de a aduce la masă soluţii realiste pentru viitorul sportului universitar.