În meciul de deschidere al Seriei Naționale de Divizie dintre Milwaukee Brewers și San Diego Padres, finalizat cu un 3-2 în favoarea Brewers, a avut loc o situație neobișnuită în a noua repriză. Cu un singur out și alergătorul de pe baza a doua ready să egaleze, pitcherul de închidere al Brewers, Trevor Megill, a aruncat o minge de 1,0 mph către Ty France. Bătaia a generat un fly‑ball cu o viteză de ieșire de 105,3 mph și un unghi de lansare de 49 de grade, care a lovit cablul de pe acoperișul stadionului și a căzut pe pista de avertizare, unde a fost prins de Jackson Chourio.
Arbitrii au hotărât că mingea a atins zona de joc corectă și, în conformitate cu regulile de teren ale stadionului, această captură a contat ca out. Managerul Padres, Craig Stammen, a contestat decizia, dar contestaţia a fost respinsă. Conform Statcast, mingea a parcurs 325 picioare și ar fi putut depăși gardul în anumite parcuri, cum ar fi Daikin Park din Houston. Totuși, niciun bilet cu aceleași caracteristici (EV = 105 mph, LA = 49°) nu a fost înregistrat ca home‑run în era Statcast, media de lovire fiind .037.
După meci, Stammen a remarcat că regulile stipulează că o minge care lovește acoperișul în „fair” poate fi prinsă și declarată out, iar el a catalogat evenimentul ca „un rău desfășurare pentru noi”. William Contreras, catcherul Brewers, a susținut că mingea ar fi fost home‑run, în timp ce antrenorul Milwaukee, Pat Murphy, a afirmat că ar fi fost foul. France a declarat că nu a înțeles pe deplin impactul loviturii.
Cazul rămâne un exemplu al modului în care regulile specifice ale fiecărui stadion pot influența rezultatul unui joc în fază decisivă.
