Cleveland Guardians s-au calificat în Finala Ligii Americane (ALCS) în urma victoriei cu 2-0 în partida a 5‑a a Seriei de Divizie (ALDS) împotriva Chicago White Sox, jucată pe un Progressive Field plin de ploaie. Cu acest rezultat, echipa devine a șaptea din era Wild Card (din 1995) care a reușit să răstoarne un deficit de 0-2 într-o serie de cinci meciuri.

Antrenorul Stephen Vogt a subliniat, înainte de meci, că „a fi pierdut primele două partide poate provoca frustrare, dar nu are rost să ne lăsăm prinși în autocompătimire; încă avem șanse”. După două înfrângeri pe teren propriu, ofensa Guardians a izbucnit la Rate Field din Chicago, înscriind nouă goluri în Game 3 și alte nouă în Game 4.

În Game 5, însă, defensiva a predominat. Starterii Sean Burke (Cleveland) și Gavin Williams (Cleveland) au menținut ambele echipe fără lovituri în primele trei reprize, iar până la sfârșitul celei de patra inning au fost înregistrate doar două lovituri în total. Singura marcă a venit în a patra repriză, când José Ramírez a lansat un homerun cu două curse pe un pitch de două lovituri, ridicat la doar 0,74 ft de sol – cel mai scăzut pitch pe care l-a lovit în cariera sa, inclusiv în playoffs.

White Sox au avut cea mai bună ocazie în a șasea repriză, încărcând baze cu doi outs, însă stângașul Erik Sabrowski a scos din joc Munetaka Murakami cu un strikeout. În total, echipa lui Chicago a înregistrat 22 de lovituri din 50 de încercări, un procent de 44% de miss, mult peste media MLB de 25,1%.

Încă din 16 august, White Sox dețineau un avans de 5½ meciuri în AL Central, în timp ce Guardians se aflau cu șase în spate. De atunci, Cleveland a înregistrat un record de 25‑12, iar Chicago a cam rămas la 19‑20, iar pe 16 septembrie Guardians au preluat primul loc permanent în clasament – al doilea an consecutiv în care își recapătă poziția în a doua jumătate a sezonului.

White Sox au pierdut toate cele două meciuri decisive din istoria postsezonului (2020 Wild Card vs Oakland Athletics și acest Game 5), menținând un record de 0‑2 în astfel de confruntări.

José Ramírez, care a ratat aproximativ șase săptămâni din cauza unei leziuni la hamet și a avut cea mai slabă perioadă ofensivă din cariera sa, s-a redresat în finalul sezonului regulat (12 din 38 la .316, cu trei dubluri și un homerun în ultimele nouă meciuri) și a fost motorul revenirii în ALDS. În Game‑urile 3 și 4 a înregistrat un ciclu de lovituri (dublu și triplu în Game 3, simplu și homerun în Game 4), iar în Game 5 a furnizat singurele curse ale echipei.

Gavin Williams a dominat pe terenul de aruncare, înregistrând 12 strikeout‑uri în 5⅔ reprize fără goluri primite, egalând recordul de postsezon al francizei (Charles Nagy). La un moment a înlănțuit 10 lovitori consecutivi, dintre care șapte au fost eliminaţi prin strikeout. White Sox au acumulat 21 de strikeout‑uri în Game 5 și 75 în total pe parcursul seriei, stabilind un nou record pentru o serie de cinci meciuri.

Obiectivul atenției pentru Guardians în ALCS va fi gestionarea unui staff de aruncare obosit: Parker Messick şi Gavin Williams nu vor putea porni decât în Game‑urile 2 și, respectiv, 3 ale finalei, în timp ce Foster Griffin ar putea fi titular pentru Game‑ul 1. Closer‑ul Cade Smith a lucrat 2 inninguri în Game 3, 1 în Game 4 și 1⅔ în Game 5, iar setup‑ul Hunter Gaddis a avut un program similar, ceea ce va lăsa staff‑ul de pitching dezavantajat la începutul ALCS.

Cleveland va întâlni Tampa Bay Rays în finala ligii, cu prima partidă programată luni la Tropicana Field. Pentru White Sox sezonul se încheie cu o înfrângere dureroasă, în ciuda unei campanii de succes în regulă.